Noi cunoaștem o fată numită Alexandra, o știm de când eram mici și ne înțelegem foarte bine. Ea a fost abandonată de mama ei la naștere, apoi a fost adoptată de o familie fără copii, însă la scurt timp a fost adusă înapoi la orfelinat, a trecut prin momente foarte grele, datorită sentimentului de respingere pe care îl simțea, era tot timpul tristă și în fiecare seară adormea visând că e ținută în brațe de mama ei.
În prezent are 14 ani și învață foarte bine, a fost din nou adoptată de o altă familie care ține mult la ea și o îngrijește bine. În fiecare săptămână ne întâlnim, acum este o fată optimistă, zâmbitoare, veselă, foarte atașată de noua ei familie.
Spuneți și tu părerea despre această poveste și/sau despre comentariul postat sau despre orice alt comentariu făcut de cei care postează pe forum! Fii decent în ceea ce spui!
Comentează cum este respectat sau nu acest drept din povestioară, sau eventual postează o altă povestioară pe această temă!
VĂ MULȚUMIM!
